In sfarsit au trecut sarbatorile

Au trecut sarbatorile. Putem rasufla usurati :d. Nu mai cheltuim bani pe cadouri, nu ca am mai avea ce cheltui (eu, personal, astept salariul ca pe Messia), nu ne mai trambalam pe drumuri obigatorii pe la rude (care, pe noi, se gandesc sa ne invite in vizite taman cand copilul trebuie sa doarma si mami sa profite de somnul bebelului ca sa mai puna putina ordine in harababura din casa), nu mai vin colindatori.

E, iata! Din nu's ce motiv, sarbatorile astea au fost mai degraba o corvoada. De ce?...
In primul rand bradutul, care, de obicei, este o placere. Ei bine, in acest an fatidic, bietul bradut a devenit o sarcina zilnica si perpetua. A trebuit sa fie impodobit noaptea; cutiile cu globulete si beteala sunt o atractie nemaipomenita pentru cei mici, am descoperit. Asa, in miez de noapte, nu au mai trebuit salvate decat din gherutele pisicii care are obiceiul sa-si intoduca poponeata in orice cutie disponibila, oricat de mica. Apoi, dupa ce a fost impodobit, a trebuit sa fie pazit continuu pentru a nu fi rupt/daramat, pana cand, satula de atata paza, i-am pus sotului problema in brate. Sotul, un adevarat problem solver, l-a legat binisor cu o sfoara de un cui din perete si...gata.
Apoi, drumurile la rude, care, unele, nu locuiesc in urbea noastra. Drumurile in sine n-ar fi o problema si, de altfel, nici rudele, care ne sunt dragi. Decat ca plecatul la drum cu un copil mititel presupune in prealabil, dupa cum probabil cativa stiti, un proces elaborat si obositor, mai ales daca preconizezi sa ramai peste noapte. Trebuie planificat totul cu minutiozitate, cate hainute, cate scutece, patutul, paturica si pernuta, etc.. Pentru ca fitoselul nu doarme oricum si oriunde, iar noaptea vrem sa dormim si noi, basca gazdele. In plus, pentru ca eram convinsi ca in fiecare casa vizitata Mos Craciun lasase cate un cadou pentru baiat, am pornit si in aventura cumpararii de cadouri. Stiti, cu siguranta, ce inseamna un supermarket sau mall de sarbatori.

In ultima faza, avem colindatorii, care, ca si postasul, "impartitorii de flyere" si altii, suna pentru a li se deschide usa blocului la apartamentul unde sta "doamna cu copilul" care este mereu acasa. Prefa-te ca nu esti acasa daca poti. Am fost colindati astfel de cinci randuri de colindatori, unii mai buni, altii mai...rai, dupa care am refuzat politicos sa mai primesc lume in bloc... inchizand sonorul interfonului. Dupa asta linistea a fost restabilita, si ma gandesc foarte serios sa nu mai folosesc interfonul niciodata, sau, oricum, nu prea curand.

Peste toate astea, presaram doua ingrediente cheie pentru esecul total: sotul a lucrat schimbul trei de revelion, artificiile imi sperie si trezesc copilul.

Sper ca voi ati petrecut infinit mai bine :d! La multi ani!