The Squirrel Whisperer*

Ce să fie, ce să fie, vorba bancului....

[...și vă rog să luați notă de faptul că mă apropii fizic (sau, manual cu picioarele). Nu fac zoom. Zoom is for the weak!]

Ați ghicit! Un ne-cititor al blogului meu, neinformat asupra sentimentelor nutrite de autoare față de specia de care aparține.

La inceput m-am apropiat cu prudență, din lateral, respirând imperceptibil și privind în altă parte, ca să nu sperii sălbăticiunea, în timp ce aceasta se uita galeș la mine, scuipând netulburată semințe. Pardon, ronțăind o alună. Când am ajuns suficient de aproape cât să-i bag blițul în ochi (vorba vine, e clar ca-s poze făcute cu telefonul, însă acesta este doar un amanunt lipsit de importanță în fața spiritului jurnalistic! Sunt de principiul că un adevărat fotograf de război are nevoie de război, nu de scule șmechere! Asta cel puțin până mi-oi cumpăra o cameră, după care vedem...revizuim...)

Cănd am ajuns, ziceam, suficient de aproape să-i sparg nasul cu telefonul și să-i fur aluna, creatura decide că poate nu-s om cumsecade - oare mă auzise mai devreme vorbind cu câinele și abia atunci identificase graiul? - și se mută, fără vreo grabă deosebită, într-un pomișor aflat la doi metri mai departe.

Eu, cum îmi place să mă recomand. Perseverentă.

Noah, în caz că aveați așteptări de la postarea asta, acum e momentul să le aruncați pe geam. Intenționam eu ceva, o povestioară cu automângâietoarea morală "Citește ardeii ca să știi ce te așteaptă!", dar am realizat la timp, slavă cerului, că m-aș face de cacao mai mult decăt e cazul, cei doi-trei cititori ai acestui blog fiind foarte pricepuți în arta criticării_micuțului_până_plânge. De ce să risc, mai ales că, retrăind momentul (am o memorie deficitară, însă pozele au fost făcute ieri dimineață), o nouă ipoteză mi-a încolțit în minte.

Să fie oare motivul pentru care subiectul m-a lăsat, cu atâta nonșalanță, să mă apropii, faptul că e hranită de oameni si semi-domesticită? Sau...adevărul este...un pic mai...ambiguu din punct de vedere moral și legal? ...

Disclaimer Nicio vietate nu a fost rănită la documentarea acestei postări, deși creatura începuse să-mi arunce priviri suspecte și să se apropie. Temându-mă, pe bună dreptate, de o scoatere din emisie după modelul Ilknur Pintilie, de o perversă ca pe Tărgu Ocna, sau, de ce nu, de a fi deposedată de telefon (n-am auzit-o vorbind cu nimeni, dar parcă prea o freca prin parc degeaba) , mi-am îndreptat atenția, în mod strategic (și pas vioi) către alte subiecte...

* Știu că am făcut abuz în ultima vreme de titluri în engleză (sau pe-aproape), însă de data asta am o justificare serioasă. În română ar fi sunat cam suspect...