(continuarea poveştioarelor de aici, pe care trebuie să le fi citit în prealabil)
...Şi, cuprinsă de un nou imbold războinic, mă îndrept către casieriţa Petrom!
De fapt, nu încă. Întâi intru în benzinărie. V-am zis că citesc fanficuri? Un fragment îmi răsuna în minte, iar şi iar, ca o mantra "Se purta de parcă era înarmat..."
Eram pregătită, mă înţelegeţi!
Cum mă zăreşte, casieriţa mai tânără(complice, cu siguranţă!) strigă la cea mai în vărstă (inamicul!!!), care moşmondea ceva, probabil ilicit, într-o cămăruţă alăturată.
-S-a întors!!!
Ahahaha, da! M-am întors! Să vă temeţi, nemernicelor!
"Se purta de parcă era înarmat!!!"
-Doamnă, am vorbit cu mama!! Şi să ştiţi că o sută..
Inamicul se aruncă în spatele tejghelei şi îmi întinde o hârtie de 50.
Huh
-Ce bine că v-aţi întors!!!! Că după ce aţi plecat am avut remuşcări şi m-am dus să verific filmările...
-Err..
-Oricum, dacă nu vă întorceaţi dădeam poliţiei datele maşinii ...Vă găseau băieţii şi vă dădeau banii!
-...
...Şi, cuprinsă de un nou imbold războinic, mă îndrept către casieriţa Petrom!
De fapt, nu încă. Întâi intru în benzinărie. V-am zis că citesc fanficuri? Un fragment îmi răsuna în minte, iar şi iar, ca o mantra "Se purta de parcă era înarmat..."
Eram pregătită, mă înţelegeţi!
Cum mă zăreşte, casieriţa mai tânără(complice, cu siguranţă!) strigă la cea mai în vărstă (inamicul!!!), care moşmondea ceva, probabil ilicit, într-o cămăruţă alăturată.
-S-a întors!!!
Ahahaha, da! M-am întors! Să vă temeţi, nemernicelor!
"Se purta de parcă era înarmat!!!"
-Doamnă, am vorbit cu mama!! Şi să ştiţi că o sută..
Inamicul se aruncă în spatele tejghelei şi îmi întinde o hârtie de 50.
Huh
-Ce bine că v-aţi întors!!!! Că după ce aţi plecat am avut remuşcări şi m-am dus să verific filmările...
-Err..
-Oricum, dacă nu vă întorceaţi dădeam poliţiei datele maşinii ...Vă găseau băieţii şi vă dădeau banii!
-...
***
Eram acasă. Eram fericită. Eram liberă. Eram fără-de-BRD. Singură, împotriva sistemului, şi tot le arătasem eu lor!
Şi sună telefonul. Număr necunoscut sau neafişat. Eu nu răspund neam la numere d-astea, dar în ziua respectivă aşteptam un apel de la un număr necunoscut sau neafişat...
Răspund...
-bună ziua! sunteţi doamna sau domnişoara Ardeiescu Piperusha? Eu sunt Duduiţa Amabilă şi Doar Atât de la BRD!
Duduiţa, într-adevăr, numai că la telefon părea mai mult alarmată decât amabilă.
-cred că am comis o greşeală! declară ea, iar eu decid că începe să-mi placă discuţia. Vă amintiţi dacă v-am dat rest la cei 50 de lei pe care mi i-aţi dat?
-err... nope.
-că am ieşit pe plus cu nijte bani!!! declară ea, patetic.
Mi se face milă.
-V-aş ajuta să scăpaţi de bănuţii ăia murdari, dar, de ce să vă mint...nu-mi amintesc nimic!
-Nu puteţi verifica?
-Negativ! După ce am scăpat de voi m-am aruncat în tot soiul de cheltuieli smintite pe care urma să le regret puţin mai pe seară, dar le regret acum că mi-aţi adus aminte, şi nu am ţinut socoteala!
-Chiar deloc-deloc?
-Deloc!
-Damn! Că în afară de dumneavoastră ar mai putea fi încă cineva...
-Păi, vedeţi dacă persoana îşi aminteşte. Dacă nu, fugiţi în Barbados cu banii şi gata!
-Bine! răspunde ea descurajată. Dar, dacă vă aminţiţi..vă rog...treceţi pe la noi pe la sediu să-mi spuneţi?
-Bineînţeles! declar eu. Dacă vă amintiţi, sunaţi-mă!
Odată înţelese asupra acestui aspect am închis telefonul. Am stat şi-am cugetat. Mai sunt fericită că am învins sistemul?
Nu. Dacă era adevărat, ieşirea mea triumfală era ca preşedinţia lui Geoană.
Mă simţeam mai săracă cu 23 de lei?
Nu, cu siguranţă.
Mă aşteptam să mai aud ceva de povestea asta?
Nope.
Singura consolare era panica duduiţei. Ce-o fi fost în sufleţelul ei să realizeze că a intrat la belele tocmai cu o clientă dificilă cu care avusese show în aceeaşi zi, numai ea ar putea povesti.
Dar, din păcate, nici măcar asta nu mă fericea.
Şi, pentru că viaţa mea pare guvernată de zei cu meteahna de a-mi da peste nas de fiecare dată când sunt răutăcioasă şi n-am încredere în preabunii mei semeni, o jumătate de oră mai târziu iar îmi sună telefonul.
-Sunt tot eu, Duduiţa Amabilă şi Doar Atât de la BRD!
-Ok.
-Am urmărit filmarea de pe camera de supraveghere şi banii sunt ai dumneavoastră! Toţi 23 de lei!!
-Oh. Iar cu camera de supraveghere...
-Huh-
-Nimic. Super.
-Veniţi vă rog să vă dau banii, luni, la ghişeul 10
-...Fie. Mulţumesc!
-Şi eu!! Vă mulţumesc!!!
Era vineri. Am ajuns la BRD abia marţi. M-a recunoscut imediat şi mi-a dat cei 23 de lei.
Păi...acum o săptâmână am intrat într-un plafar să cumpăr un săpun. Galador, că tot veni vorba pe blogul lui sinsdesign Şi, cum amuşinam eu p-acolo diversele sortimente, vine vânzătoarea glonţ la mine şi îmi cere socoteală:
-De când n-aţi mai venit pe aici?
M-am panicat, fireşte. De anul trecut nu mai intrasem pe acolo...dar avusesem treabă!! WTF...
-Err...de vreo lună? mint eu cu neruşinare
Femeia scoate de sub tejghea un plic alb şi mi-l întinde. Înăuntru era o hârtie de 10 lei.
-Ultima oară aţi luat mai multe lucruri...parcă şi vopsea...Şi nu v-am dat bine restul.
-...
Şi sună telefonul. Număr necunoscut sau neafişat. Eu nu răspund neam la numere d-astea, dar în ziua respectivă aşteptam un apel de la un număr necunoscut sau neafişat...
Răspund...
-bună ziua! sunteţi doamna sau domnişoara Ardeiescu Piperusha? Eu sunt Duduiţa Amabilă şi Doar Atât de la BRD!
Duduiţa, într-adevăr, numai că la telefon părea mai mult alarmată decât amabilă.
-cred că am comis o greşeală! declară ea, iar eu decid că începe să-mi placă discuţia. Vă amintiţi dacă v-am dat rest la cei 50 de lei pe care mi i-aţi dat?
-err... nope.
-că am ieşit pe plus cu nijte bani!!! declară ea, patetic.
Mi se face milă.
-V-aş ajuta să scăpaţi de bănuţii ăia murdari, dar, de ce să vă mint...nu-mi amintesc nimic!
-Nu puteţi verifica?
-Negativ! După ce am scăpat de voi m-am aruncat în tot soiul de cheltuieli smintite pe care urma să le regret puţin mai pe seară, dar le regret acum că mi-aţi adus aminte, şi nu am ţinut socoteala!
-Chiar deloc-deloc?
-Deloc!
-Damn! Că în afară de dumneavoastră ar mai putea fi încă cineva...
-Păi, vedeţi dacă persoana îşi aminteşte. Dacă nu, fugiţi în Barbados cu banii şi gata!
-Bine! răspunde ea descurajată. Dar, dacă vă aminţiţi..vă rog...treceţi pe la noi pe la sediu să-mi spuneţi?
-Bineînţeles! declar eu. Dacă vă amintiţi, sunaţi-mă!
Odată înţelese asupra acestui aspect am închis telefonul. Am stat şi-am cugetat. Mai sunt fericită că am învins sistemul?
Nu. Dacă era adevărat, ieşirea mea triumfală era ca preşedinţia lui Geoană.
Mă simţeam mai săracă cu 23 de lei?
Nu, cu siguranţă.
Mă aşteptam să mai aud ceva de povestea asta?
Nope.
Singura consolare era panica duduiţei. Ce-o fi fost în sufleţelul ei să realizeze că a intrat la belele tocmai cu o clientă dificilă cu care avusese show în aceeaşi zi, numai ea ar putea povesti.
Dar, din păcate, nici măcar asta nu mă fericea.
Şi, pentru că viaţa mea pare guvernată de zei cu meteahna de a-mi da peste nas de fiecare dată când sunt răutăcioasă şi n-am încredere în preabunii mei semeni, o jumătate de oră mai târziu iar îmi sună telefonul.
-Sunt tot eu, Duduiţa Amabilă şi Doar Atât de la BRD!
-Ok.
-Am urmărit filmarea de pe camera de supraveghere şi banii sunt ai dumneavoastră! Toţi 23 de lei!!
-Oh. Iar cu camera de supraveghere...
-Huh-
-Nimic. Super.
-Veniţi vă rog să vă dau banii, luni, la ghişeul 10
-...Fie. Mulţumesc!
-Şi eu!! Vă mulţumesc!!!
Era vineri. Am ajuns la BRD abia marţi. M-a recunoscut imediat şi mi-a dat cei 23 de lei.
***
Motivul pentru care v-am povestit aceste întâmplări?Păi...acum o săptâmână am intrat într-un plafar să cumpăr un săpun. Galador, că tot veni vorba pe blogul lui sinsdesign Şi, cum amuşinam eu p-acolo diversele sortimente, vine vânzătoarea glonţ la mine şi îmi cere socoteală:
-De când n-aţi mai venit pe aici?
M-am panicat, fireşte. De anul trecut nu mai intrasem pe acolo...dar avusesem treabă!! WTF...
-Err...de vreo lună? mint eu cu neruşinare
Femeia scoate de sub tejghea un plic alb şi mi-l întinde. Înăuntru era o hârtie de 10 lei.
-Ultima oară aţi luat mai multe lucruri...parcă şi vopsea...Şi nu v-am dat bine restul.
-...
Un weekend super vă doresc. Într-o Românie cinstită. Sau măcar temătoare de a-şi pierde jobul. Dar hai să avem mai multă încredere şi în prima variantă!
![FRUSTRAT[punct]RO](http://lh6.ggpht.com/_1lx5QSK3Tho/Sytv3cLZlmI/AAAAAAAAALg/YDcOmKmOJ1U/s800/banner_frustrat_v2.png)
18 comments:
Asta cu teama a mers intotdeauna la indigeni, pe vremea lu` Raposatu (reinviatu`, si reincarnatu` in Basel) de ce credeti ca tara avea multe realizari (nu d-alea decat pe hartie, avea si pe bune), daca nu exista teama nu se mai facea nimic in tara asta, traiam si acum in colibe de chirpici si ne deplasam cu care trase de boi. In schimb acum Traim bine! nu ne mai e frica (decat noua astora anti-Basex)si uite asa o sa ne intoarcem in colibele de chirpici si la care, unde ne e si locul, mai da-l dracu de X5, tractiune baligoasa tata >:D
Sfinteeee, uite cum mi-ai feştelit tu optimismul! =))
Sorry =)
Dar tre sa recunosti ca/s intamplari senzationale. cel putin pentru Romania cu care ne-am obisnuit!
Ma declar invins de optimismul tau debordant si sper ca macar odata in viata sa ma "trazneasca" si pe mine asa intamplari "de buna-credinta". Culmea sti ce e, ca eu fac acte d`astea de caritate tot timpul (in speranta ca macar unul sa ramana impresionat si sa puna la randul lui in aplicare).
Cat despre intamplarile povestite de tine, sunt convins ca se intampla, poate nu zilnic, poate nu in aceeasi masura de "onestitate", dar exista si d`astia >:D, mai naspa e ca "ailaltii e mai multi"
Oh, tu sa stii ca ai intors cumva roata..balantei..karmei..or something, de la faza cu buletinul ala. Nici nu stii cand o sa te loveasca o fapta buna (a altora; cu tine pe post de beneficiar!)
curaj! :D
..si daca nu...macar ai inspiratie de scris pe blog! win-win situation!
:))
(sa nu se inteleaga ca-ti vreau raul pentru trafic or something...)
Hmmm...esti sigura ca toate astea s-au intamplat in Romanica noastra? Mie nu imi prea vine a crede...dar na..cine stie?! poate ne dam pe brazda (ca natie)
:)) D-ra Ardeiescu Piperusha, eşti de comă!!
Mă bucur că ţi-au înapoiat banii, dar asta nu înseamnă că ăia merită felicitări sau alte alea.
Cu BRD-ul am şi eu mereu probleme, de timp, ca să zic aşa. În fiecare lună cînd merg a ei, remarc cît de încet se mişcă fetele alea şi cât chef au de muncă. Într-o zi am ripostat mai mult sau mai puţin gălăgios şi a venit repede nenea paznicul lângă mine, un moşulică nevinovat, cam atât.
Aşa că, d-ră Ardeiescu Piperusha, vă înţeleg perfect! :P
Eu cred că astea sunt întâmplări frecvente în ţara asta, numai că noi le vânăm cu asiduitate şi le promovăm pe celelalte, când necinstea e la mare preţ! E mai "cool" aşa! E mai uşor să spui "ce fraier e ăla care i-a dat banii înapoi", ar fi greu însă să spui "şi eu aş fi făcut la fel!". Pari mai "şmecher" în ochii cunoscuţilor cu prima variantă!
In primul rand, mi-a placut cum povestii tu pe aici. In al doilea rand, ma bucur sa aud si alti oameni care vorbesc despre oameni.
Sa stii ca matusa mea a fost data afara de la BCR pentru ca a dat la cineva cu 20 de mil vechi in plus. Ea i-a dat din buzunarul ei inapoi, dar astia tot s-au prins datorita colegelor drage ce ii duceau sambetele. In final a ramas fara job. Sunt cazuri si cazuri. Dar eu stiu mai multe cazuri in care totul s-a terminat cu bine, ca in povestea ta. Invatam sa fim oameni cu putina disciplina numita camera de filmat si sentimente. Multumesc de link :)
Esti cel mai dulce ardei pe care l-am cunoscut pana acum :)
:))) super tare! Duduita Amabila si doar Atat de la BRD :)))
dar lamureste-ma ce e ala fanfic? sa mor daca stiu :)
Cat de tare! ai povestit f frumos,Piperusho!
Camerele de supraveghere contează foarte mult în ziua de astăzi,şi fii fericită că te-au ajutat.Eu,la serviciu,m-am ''lovit'' de clienţi care pretindeau că mai aveau de luat de la casă sume între 50 si câteva milioane de lei,dar înregistrările dovedeau contrariul.
@Miţă - şi io m-am şocat toată...de-aia vă şi povestesc. De adevărat e adevărat. Petromul de pe Şos. Vestului, BRD-ul de pe Cuza Vodă şi plafarul Daria de lângă Zoomania..Ploieştenii "ştie"
@Cris - Merită, nu merită, eu am fost uimită şi recunoscătoare de fiecare dată. Ahahaha s-a sesizat paznicul. Dar sunteţi pur şi simplu un element, doamnă Broscuţă!! :)))
@Sorin - mai trag cu urechea în stânga şi-n dreapta şi, din nefericire, s-ar putea să ai dreptate. Depinde de educaţie, că tot aia formează şi conştiinţa şi în ziua de azi educaţia cam lipseşte. O să revină, măcar sub coerciţie.
@sisdesign - nici o problemă, că a fost adevărat, tu mi-ai amintit de săpunurile alea prin articolul la Soap Mill. Şi îţi mulţumesc pentru compliment!Aşa e, camera de filmat aduce ceva necesară autodisciplină. Şi îmi pare rău pentru mătuşa ta - am o prietenă care lucrează tot într-o bancă şi povestea că-i înconjurată numai de scorpii.
@florynleahu - peist de pe wiki - Fan fiction (alternately referred to as fanfiction, fanfic, FF, or fic) is a broadly-defined term for fan labor regarding stories about characters or settings written by fans of the original work, rather than by the original creator. Works of fan fiction are rarely commissioned or authorized by the original work's owner, creator, or publisher; also, they are almost never professionally published.
În cazul ăsta era un fanfic din universul Gundam Wing - un anime cu mecha, roboţi d-ăia mari cum numa japonezii au...în desene animate. :D
@Blindius - mulţumesc! Bun, înseamnă că Big Brother lucrează în ambele sensuri! Nu mă îndoiesc că există şi clienţi de genul descris de tine - şi nu neapărat că suntem în România.
Ah, încă o chestie...în primele două cazuri erau camere de supraveghere. Dar în plafar nu. Şi chiar nu mai trecusem pe acolo de muuultă vreme!
(sigur, acolo se vând şi obiecte religioase...poate vorbim de un altfel de Big Brother...?)
:)))
Foarte tare:))
Acum mi-am adus şi eu aminte de o fază: Era acum vreo 2 ani, cred. Stăteam la coadă să îmi fac abonament la RATB. În faţa mea, o cucoană. Îşi face cucoana abonament, pleacă, apoi mă duc şi eu la ghişeu. La mai puţin de un minut, cucoana se întoarce şi începe să zbiere la vânzătoare: "Mi-aţi dat restul greşit! Sunteţi o hoaţă! Uitaţi, aţi uitat să îmi daţi X lei! Chem poliţia, să ştiţi!!". Vânzătoarea se ridică şi ripostează: "Mă faceţi pe mine hoaţă?? Aa....chemaţi poliţia? Bine, chemaţi-o. Să vedem pe cine arestează! Verificaţi-vă portofelul, dacă sunteţi nebună". Cucoană tot nu se lăsa: "Dar ce, doamnă? Credeţi că sunt proastă şi nu ştiu să verific un portofel...ăăă...ăăă...VAAAAAI!! Mă scuzaţi, aveţi dreptate. Mii de scuze vă cer. Nu ştiu cum de am avut impresia....". Vânzătoarea: "Să vă fie ruşine, doamnâ! Veniţi să îmi faceţi mie scandal aici??? Afară să ieşiti, ACUM!!"
Eu, în faţa ghişeului, nu mai puteam de râs. Deja mi-o imaginam pe cucoana aia spărgând geamul şi sărind la bătaie :)) După ce pleacă isterica, se aşează vânzătoarea la loc pe scaun şi îmi ia banii, buletinul şi cardul, apoi mă întreabă: "Vă vine să credeţi, domnişoară? Ce oameni..." :))
Asta fiind la polul opus faţă de ce ai povestit tu aici.
În fine, e un semnal de alarmă dacă ţi s-au restituit de două ori banii. Eu zic să fugi până nu te sună Guvernul să îţi spună că vrea să îţi dea bani moca sau că ai câştigat la loto :))
daca as pune un emoticon ar fi cel cu gura intredeschisa de mirare si cu aratatorul sub barba.
deci fanfic ar fi cum as scrie yo o noo aventura de-a lu' superman sau nea batman, sau popeye si lista poate continua :) right?
Post a Comment