La colindat

De cum s-a întors foaia calendarului au apărut colindătorii. Se colindă de 1 decembrie, de 2, de 3, ce să mai vorbesc de tradiţionalul 4 decembrie. Cu steaua. Cu sorcova. Cu togi şi fustanele de pânză albă. Cu urs, capră şi tobă. Cu cete de flăcăi smoliţi, genetic şi de jeg, care intră în magazine că-s mai grase, şi vânzătoarele tinerele sunt mai uşor de...urat.

Pentru că ăsta este tradiţionalul colindat în pseudo-oraşele româneşti. Bande colorate se folosesc de vacarmul tobelor, de costume şi număr pentru a intimida femei să le dea bani. Şi nu vorbesc prostii. Am auzit cu ochii mei o bătrână spunând "Le dau că mi-e frică de ei. Le dau să plece".

Departe de experienţele copilăriei mele. De biciul de sfoară, de buhaiul improvizat. De sorcovă. De cântat. De mere, eugenii, covrigi şi gogoşi. De rămâneţi cu bine, fiţi fericiţi /S-aveţi zile senine, să ne mai primiţi...

Departe să rămână!