Robin Hobb - trilogia Soldier Son

...dar poate m-am grabit un pic. Corect ar fi fost primul volum din trilogia "Soldier Son", intitulat Shaman's Crossing - dar, parcă se pierdea ceva pe drum. Bruma de eleganţă în exprimare şi interesul cititorilor, de exemplu.


Shit am pierdut 75% din articolul asta. Încerc să rescriu. Păcat că n-am nici memorie bună nici chef. Pănă acum mi-am amintit doar motivele pentru care am renunţat la minunata lectura. Normal, că doar românul e cîrcotaş din fire!

***

Pentru că acţiunea se desfăşoară atît de încet şi pe îndelete încât simţi că viaţa e scurtă.

Pentru că Winnetou este Winnetou, şi de alt Winnetou n-am poftă.

Pentru că Nevare mi-a taiat cheful de personaje "oameni obisnuiti, ca mine şi ca tine." Deoarece eu nu cunosc, în viaţa reală şi intim pe nimeni atît de banal. De ce aş vrea să citesc despre un astfel de personaj?

Pentru că nu mă mai mişcă nici dispariţia balenei albastre, nici subţierea stratului de ozon, nici măcar foametea din Somalia. Am ajuns la suprasaturaţie, şi nu mai simt nimic.

Pentru că recunosc consistenţa acestei cărţi, şi văd evoluţia personajului. Care se petrece, din pacate, în timp real.

Pentru că sunt furioasă pe propria-mi dezamăgire! Am iubit-o pe Hobb pentru magia "Farseer"-ului, şi am sperat s-o regăsesc aici.

Nu s-a întâmplat.

Drept pentru care...

va urma. probabil.